COTĂ DE ABSURD

fiul lui oenus vinde aruncătoare de flăcări pe acoperişul operei
moirele completeză chitanţe de mână
ioana pariază pe victoria echipei oberwart gunners
prostituatele din vitrina crematoriului
strâng semnături pentru a revendica un sfert
din tezaurul emoţional pierdut de episcopii postmodernişti

drogaţii au rămas stăpânii infernului virtual
fotografiile lor asalteaza covrigăriile
atelierele de reparat atacuri cerebrale
şi centrele de reeducare a semafoarelor

cota de absurd din mesajele ioanei
deschide poarta săptămânii
conjugarea melatoninei poate reîncepe

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

DURERI DIFUZE

benedict sare coarda în ritmul descântecului matern
caii mascaţi sunt folosiţi ca argument al jocului pasiv

călăii primesc în audienţă animalele de companie ale cămătarilor
sfânta împărtăşanie arde buzele crainicelor
dureri difuze scot din obscur exclamaţiile heterosangvine
incestul postmodernist şi definiţia suicidului prin corespondenţă

primăvara deschide palmele pandorei
benedict cântă pentru a şaisprezecea oară
psalmul erotico-depresiv al credinţei

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

TRASEU APROAPE LINIAR


intonaţia ioanei urmează un traseu aproape liniar
textele din bhagavad-gita ridică nivelul serotoninei
ucid paradigmele bazate pe teorii ale conspiraţiei
şi
ascund macrocosmosul într-o stare de conştienţă
modificată

dominaţia psihologiei transpersonale
preface speranţele în moaşe beţive
visele se reportează sub forma unor matrici
parentale

dimineaţa vascularizează cuvintele de rămas bun
ioana debarcă pe malul anxios al iubirii

aerul curge peste prefixele cianotice
ca o incantaţie indecentă
rostită în faţa nimănui

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-editura Eikon

NOUL ARGUMENT


iarna a murit
zăpada de pe rănile mele s-a topit dureros
o stare cataleptică duce demonii smeriţi ai noului argument
în camuflajul verde al pădurii

râul ocoleşte premoniţiile pseudocriştilor
memoria astrală a oamenilor-pietre
frustrările cumulative ale celor care nu au găsit
camera iluminării

divinaţia
mută crucile de pe mormintele târfelor ucise
în singurătatea drumurilor
dincolo de întunericul cabalistic al oracolului

Eduard Dorneanu
Din volumul ,,Sublimare”-Editura Eikon

50

Îngerul de pază așterne un țol de cordele pe iarba malului Moldovei. Ne așezăm. Desfac palma dreaptă. Linia vieții se zbate în culori vii. Îngerul cântă încet. Simt arsură și binecuvântare.
-Te doare?, Frate Om, întreabă îngerul de pază.
-Nu mă doare, Frate Înger, răspund uimit și plin de speranță..
Îngerul cântă. Melodia urcă spre Cer și mângâie sufletul tatălui meu, apoi sufletele celorlalți Dorneni plecați dincolo de albastru și aduce adiere curată de vânt neprihănit, prietenilor mei din tinerețe și tuturor celor care măcar pentru o clipă au simțit că mă iubesc.
Îngerul cântă. Apa sacră a Moldovei cântă împreună cu el, iar Domnul îmi strigă numele. Pentru a cincizecea Toamnă. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-1 octombrie/2018