7,63(Linii albe)
Soarele arde albul vopselei de pe şosea. Mi-e lene să înjur anotimpurile extreme aşa că stau rezemat de iarba pârjolită şi urmăresc pluta pironită a undiţei.
-Na, vrei, mă întreabă Mario întinzându-mi o sticlă verde, plină ochi?
-Votcă? O să murim pe malul apei dacă bem spirtoase pe căldura asta. Uite la el ce idei poate avea, frate!
Gino râde dar trage o duşcă din sticlă. Privirea i-a devenit strălucitoare. Curând va începe să cânte, il ştiu eu.
De dimineaţă stăm la pescuit iar eu am ‘,capturat” doar 4 patru cleni nu mai mari de o jumătate de palmă. În mod normal ar fi trebuit să îi arunc înapoi în apă dar nu am făcut asta dintr-o superstiţie pescărească învăţată în copilărie de la alţi pescari ghinionişti.
-Ar trebui o nadă ca lumea nu prostiile astea cu care am venit noi aici, se supără Mario. Poate dacă am lega celularul lui Gino de ceva am prinde şi balenele din Pacific.
-Invidios, mormăie Gino.
Gino are celular care costă o mie de euro dar conduce un Trabant. Glumele despre maşina lui se înmulţesc pe zi ce trece dar pe el îl lasă indiferent. E un prieten de calitate iar maşina lui este foarte bine întreţinută chiar dacă e veche.
La o suta de metri de noi s-a oprit un camion uriaş. Am binoclu. Îl pun repede la ochi şi mă uit la camionul parcat lângă râu: sunt doi bărbaţi în cabină care ne urmăresc cu atenţie.
-Ăştia au venit cu camionul la pescuit? Mare manelism mai e în ţara asta, se miră Gino.
-Dacă nu au Trabant de lux ca tine vin şi ei cu ce pot, îl sâcâie Mario.
-Cu camionul? Poate braconeză sau fac contrabandă cu ceva.
-Contrabandă cu ce?
-Habar nu am.
Mario propune să mergem până la camion dar am o presimţire sumbră şi mă opun ideii lui. Gino râde şi îmi arată cei patru peşti.
-Hai să vedem ce e cu ei. Nu îţi fură nimeni prada, garantez eu pentru asta.
-Dar ce eşti paznic pe aici? Lasă oamenii în pace! Să îi ia naiba cu camionul lor cu tot.
Şi totuşi mergem către camion. Şoferul şi celălalt bărbat s-au dat jos din cabină. Au în mâini bâte de bassebal şi vin direct către noi.
-Ţi-am spus eu că ăştia fac contrabandă, se amuză Mario. Precis e plin de ţigări netimbrate şi minore virgine în camion.
-Poate minore netimbrate şi ţigări virgine, răspunde Gino.
-Minore netimbrate, like that!
Şoferul ne înjură de mame, sfinţi şi biserici. E gras şi îi lipsesc aproape toţi dinţii. Prietenul lui este tot gras şi tuns zero. Ne somează să plecăm şi asta mă înveseleşte instantaneu. Şoferul încearcă să mă lovească cu bâta dar mişcările lui sunt greoaie. Îi imobilizăm imediat şi îi legăm de doi pini, pe mal.
-Să nu plecaţi cu pinii în spinare pentru că e ilegal să defrişati cu cârca, le spun stârnind hazul peturilor aruncate la întâmplare de oamenii care nu respectă minimele reguli de socializare.
-Hai să deschidem camionul, spune Mario. Să vedem de ce au sărit la bătaie.
-E ilegal, dă-i naibii. Lasă-le lor minorele netimbrate, mă supăr dintr-o dată.
Gino deschide uşa din spate a camionului. Sute de câini sar din el şi se pierd în pădurea de pini. Mario bea ce a mai rămas din sticla de votcă. Tăcerea devine apăsătoare.
-Ce faceaţi cu câinii, întreb pe cei doi?
-Nu erau câinii noştri, răspunde şoferul.
-Dar ai cui?
-Erau comunitari, dă-ne drumul.
Îi dezlegăm şi îi lăsăm să plece. Gino se supără pentru că totul s-a redus la câteva înjurături şi la o bătaie în care nu prea am avut rivali.
-Măcar dacă aveau ţigări minore de contrabandă, şoptesc gândindu-mă la sutele de câini care alergă acum prin pădure.
-Da’ cum naiba sunt alea, se supără Gino?
-Eh, nici eu nu am văzut niciodată. Doar elitele lumii au aşa ceva.
-Da’ minorele netimbrate cum sunt?
-Păi cum să fie? Scumpe. . .
Soarele arde braţele de metal ale podului. Nu îmi plac anotimpurile extreme. Cu timpul voi pescui din ce în ce mai puţin.
Eduard Dorneanu
Din volumul ,,7,63”-Editura Eikon
Autor -Eduard Dorneanu
Editura Eikon
COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2013
ISBN: 978-973-757-926-3
NR. PAGINI: 108
FORMAT: 13x20cm
