COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2016
ISBN: 978-606-711-466-9
NR. PAGINI: 126
FORMAT: 13×20
Azi e o zi bolnavă în care focurile nu ard. Am încercat de dimineaţă să aprind zeci de focuri dar nici unul nu s-a aprins, nici unul. Mâinile mele au îngheţat. E o toamnă aspră în care iubirea şi durerea sunt surori bune şi împart același iubit. Soarele e ascuns undeva sub o aripă de înger şi visează colinele verzi ale unui nou pământ, departe de lumea înecată în vanitate şi păcat. Îmbujorat de furie, îmbrăţişez catargul pe care flutură flamura ordinului sfânt. Sângele dimineţii e alb şi rece. Ca iubirea femeilor părăsite.
Aniversări:
1775 – Agnes Bulmer, poet, scriitor englez
1890 – August Alle, poet, scriitor estonian
1885: DuBose Heyward, dramaturg american
1908: William Saroyan, prozator și dramaturg american
1916: Neagu Djuvara, istoric, diplomat, filozof, jurnalist și romancier român și francez
1917: György Aczél (György Appel), scriitor, jurnalist și politician maghiar
1919 – Amrita Preetam, poet, scriitor indian
1927: Dan Deșliu, poet român
1936 – Vladimir Orlov, scriitor, jurnalist rus
1953 – György Károly, scriitor, poet maghiar
1961 – Magnus Ilmjärv, scriitor, istoric estonian
1964 – Raymond P. Hammond, poet, critic american
trupul fierbinte al ioanei are gust de sare amestecată cu dulceaţă de gutui
doar sânii ei sunt reci asemeni ruinelor oraşului heraklion
încă puţin
lipsesc atingerile oarbe şi efectul dramatic al gemetelor false
înainte de a începe preludiul vreau să mă rog pentru millvina dean spune ioana
senzualitatea modernă are nevoie de suflete abandonate
şi să ştii
nu există eliberare emoţională într-un loc în care nimeni nu moare
iar umbrele îşi taie silabele într-un oftat putred
sărutul vine târziu ca un plasture îmbălsămat cu venin căprui
şi eu te iubesc spune ioana lipindu-se de mine
nu pot spune de unde şi până când
ai sânii reci ioana poate că ar trebui să te rogi mai puţin
şi nu înaintea preludiului ioana te rog
dar când întreabă femeia gata să primească în ea cuvintele mele
imediat după ce îţi răscolesc malurile
iar tu te apleci în căutarea copilăriei
sub zidul uscat
al închipuirii.
Plouă. Dumnezeu a acoperit albastrul cu o foaie de hârtie murdară. Apa curge necontenit prin burlanele casei. Pe una dintre ferestre stau lipiţi doi fluturi mari, coloraţi în roşu şi negru. Stau nemişcaţi, îngheţaţi de frigul dimineţii de septembrie. Aripile lor sunt lipite de sticlă. Mă gândesc la faptul că nimeni nu îi poate ajuta. Nimeni nu îi poate muta într-un loc călduros, unde fluturii mor de bătrâneţe şi nu de frig. Îi ating cu degetul arătător. Fluturii alunecă pe sticlă şi cad pe podeaua cerdacului. Fluturii nu se mişcă. Îi iau şi îi aşez în ghiveciul cactusului. Dumnezeu a acoperit albastrul cu o foaie de hârtie murdară. Nimeni nu poate încălzi fluturii, zilele ploioase şi inimile oamenilor trişti. Alunecăm pe sticla ferestrelor. Alunecăm.
Cumpăr două pâini de la unul din magazinele aflate în apropierea casei mele. În poarta unuia dintre vecini, cineva a lăsat o pungă de culoarea galbenă. Vecina mea se uită în pungă şi scoate un ţipăt ascuţit:
– O găină moartă! E o găină moartă în pungă.
Aruncă punga în şanţ, apoi spune ceva despre vrăji, invidie şi răutate omenească. Trei puşti care se îndreaptau către şcoală scot găina din pungă şi o aşază în mijlocul drumului.
– Măi ! nu atingeţi găina, strigă vecina mea. Să vă duceţi la părintele să spuneţi ce aţi păţit.
Copiii râd şi folosesc găina pe post de minge cu pene. Fiecare puştan şutează în găina moartă.
Au trecut trei zile de când a început noul an şcolar. Acum treizeci şi şapte de ani mergeam şi eu la şcoală, în clasa întîi. Mama îmi cumpărase două rânduri de uniforme. Aveam şapcă cu iniţiale de şcoală generală. Îmi amintesc că mi se părea că din cauza şepcii am capul imens, mai mare ca al tuturor celorlalţi copii. În picioare aveam pantofi negri cu şiret, iar în spate un ghiozdan galben. Nu mi-am luat mâncare, nici sticlă de apă. Şcoala este la trei case de locuinţa mea. Puteam oricând trage o fugă până acasă. După un careu unde au vorbit profesorii despre noul an şcolar şi despre grija partidului comunist pentru copii a venit clipa ca fiecare elev să mergă în şcoală. Am fost repartizat în clasa I-A. Exista şi o clasă I-B, elevii de acolo ne priveau sfidător deoarece li se băgase în cap că învăţătoarea lor este mai bună, iar clasa lor e una de elită. Profesorul de sport ne-a aliniat pe clase. Noi am intrat primii în şcoală. Clasa mea era la parter, între secretariat şi cancelarie. Îmi amintesc pe aproape toţi colegii mei, aşa cum erau atunci: uimiţi, gălăgioşi, nerăbdători. Pe marea majoritate a lor nu i-am simpatizat niciodată. Copiii de atunci ai Măliniului erau la fel de aspri ca şi părinţii lor. În pauze se discuta despre grajduri, stâni, prăşit, butuci şi animale. Nu aveam animale acasă, nici nu mergeam la praşilă sau la adus butuci din pădure. Majoritatea colegilor mei nu mă plăceau pentru că eram diferit de ei. Un puşti ca mine care asculta muzică simfonică, rock sau goth nu era pe gustul copiilor satului.
Ne-am aşezat în bănci, la întâmplare. Până la ora douăsprezece toţi copiii aveau porecle, pete pe haine şi promisiuni cu bătaia. Pe ghiozdanul meu cineva a desenat cu pixul copaci şi animale. Abecedarele au fost folosite în pauze pe post de arme. Nu, nu ne simpatizam. Ar fi incorect să afirm că mi-am iubit colegii. Cu majoritatea dintre ei m-am bătut. Mulţi aveau fraţi, veri, rude apropiate.Eu nu aveam nicio rudă. Mă aşteptau după ore şi trebuia să ne batem. Puştii de atunci au devenit acum oameni mari. Unii dintre ei au plecat în lume, alţii au rămas în sat. Şi-au ridicat case, au copiii. Sunt la fel de aspri ca în copilărie. Eu m-am încăpăţănat să nu mă schimb şi să nu îmi părăsesc satul. Nicăieri în lume nu aş fi fericit. Aici este Pădurea Prisosului, apa Suhai şi a Moldovei. Aici sunt Munţii Stânişoarei. Aici sunt mormintele Dornenilor şi mica mea casă din lemn. Nicăieri în altă parte nu aş fi fericit.
– Ce făceau copiii aceia pe şosea ?, mă întreabă mama după ce am intrat în curte.
– Jucau fotbal cu o găină moartă, răspund eu. A găsit-o vecina într-o sacoşă. A aruncat-o în şanţ şi puştii au luat-o şi s-au distrat cu ea.
– O găină moartă? Într-o sacoşă?
– Da!
– Bine că nu i-au pus un câine mort că veneau televiziunile.
– Da, chiar!
Plouă . Albastrul cerului este acoperit cu o foaie de hârtie murdară. Dumnezeu ia cei doi fluturi din ghiveciului cactusului şi îi aşază înapoi pe sticla ferestrei. Fluturii alunecă şi cad pe podeaua cerdacului. Nimeni nu poate încălzi fluturii, zilele ploioase şi inimile oamenilor trişti.
Toamna aleargă de la o casă la alta. De la un pat de copil la o cruce de mormânt. Vântul se opreşte la intrare în Mălini şi răcoreşte apa Suhei. Crucile de pe marginea drumului primesc mângâieri noi. Lanurile de porumb se înclină către nord cu foşnet melodios. Căruţe încărcate cu fân vin dinspre Mieluşoaia, Ţarna Păisenilor sau Cornu Luncii. Caii nu se sperie de maşinile care circulă pe şosea. Zeci, sute de căruţe aduc la casele locuitorilor din Mălini fânul adunat de pe dealuri.
Mama aşteaptă în faţa porţii cu o sacoşă transparentă în mână. Sâmbăta e bine să dai de pomană pentru sufletul celor plecaţi dintre noi. Mama e prea bătrână pentru a merge de câte ori vrea la biserică. În biserica noastră nu sunt scaune ca în alte biserici. Oamenii stau în picioare. Exista strane, un fel de scaune uriaşe din lemn, dar ele aparţin ctitorior, adică bogaşilor satului sau celor care au donat sume mari de bani pentru biserică.
-Lasă că dau de pomană de acasă, spune mama. Trebuie să treacă pe drum un copil sau un bătrân. Tot pomană se cheamă că fac.
-Ai dreptate mamă, răspund cu gândul departe.
Mama opreşte copii şi le dă dulciuri. Cei mici sunt veseli şi desfac pacheţelele imediat.
-Bogdaproste, spun micuţii cu gura plină şi privirea blândă.
-Bogdaproste, spun cei bătrâni. Fie primit.
-Eu mai vreau o napolitană din aia mare, spune o fetiţă îmbrăcată în albastru. Îmi mai daţi una?
-Îţi dau! , răspunde mama. Cum să nu îţi dau?
Fetiţa râde şi ascunde napolitana în buzunarul hainei. Probabil are o soră sau un frate acasă. Sacoşa mamei este aproape goală. Au mai rămas doar două portocale şi un pachet de biscuiţi. Biscuiţii sunt dăruiţi unei bătrâne, iar portocalele unui puşti cu şapcă roşie pe care scrie Johhny Bravo.
-Îţi place Johnny Bravo?, întreb eu amuzat.
-Mamei îi place. Mie îmi place fotbalul. Eu ţin cu România. Ai văzut că am bătut Ungaria.
-Am văzut, sigur că da.
-România e cea mai bună din lume.
-Dacă spui tu, aşa e.
Se înteţeşte vântul. Trebuie să aduc din livadă sapa cu care am scos cartofii. Pe hat, la vreo zece metri de cireş a răsărit acum trei ani un măr. Toată lumea mi-a cerut să îl tai pentru că e măr pădureţ. Mai am un măr pădureţ, pe Oblio. Nu am vrut să îl tai deşi mi s-a cerut asta cu insistenţă. Anul acesta a rodit. Merele lui sunt verzi-roşii şi au un parfum deosebit. I-am pus numele Helga. Dacă nu ar fi plouat cu gheaţă ar fi avut vreo douăzeci de fructe. Au rămas întregi doar trei mere: două mai mici şi unul uriaş.
– Îţi mulţumesc că nu m-ai tăiat Eduardule, şopteşte Helga.
– Îţi mulţumesc că nu ai tăiat copacul Eduardule, şoptesc iarba de pe hat, mărul ionatan şi nucul Sybil.
Culeg cele trei mere. Se cuvine ca din primele roade ale unui pom să dăruieşti o parte pentru sufletul celor din neamul meu care au trăit şi muncit ca şi mine acelaşi ogor. Am doar trei fructe. Opresc unul. Îl aşez pe masa din bucătărie. Mă duc la poartă şi dau merele unor puşti care se întorc de la joacă. Mă întorc în bucătărie. Mama a terminat de mâncat cel de al treilea măr.
-A fost foarte bun, Eduard. Ai făcut foarte bine că nu ai tăiat mărul.
– Ştiu, mamă. Ştiu.
Toamna alergă de la o casă la alta. De la un pat de copil la o cruce de mormânt. Sute de griji noi îmi frământă inima şi îmi albesc părul. Pe dealuri, oamenii au dat foc la vegetaţia uscată. Fumul urcă în spirale către cer. Pe şosea, căruţele încărcate cu fân trec una după alta.
Helga îmi mângâie umerii. În jurul nostru dansează îngeri de fum. Mulţi îngeri. Mulţi.
Aniversări:
1705: David Hartley, filosof englez
1811: Théophile Gautier, scriitor francez
1901 – John Gunther, scriitor, jurnalist american
1903 – Bhagwati Charan Verma, scriitor indian
1910: Augustin Z.N. Pop, istoric literar român
1923 – Barbara Ansell, scriitor englez
1923 – Charmian Clift, scriitor, jurnalist australian
1925 – Laurent de Brunhoff, scriitor francez
1943: Anna Adamis, scriitoare și libretistă maghiară
1943 – Colin Dann, scriitor englez
1944 – Molly Ivins, scriitor, jurnalist american
1958 – Muriel Gray, scriitor, jurnalist scoțian
1968 – Diran Adebayo, scriitor, critic englez
1973 – Lisa Ling, scriitor, jurnalist american
1974: Camilla Läckberg, scriitoare suedeză
Aniversări:
1632: John Locke, filosof englez
1809: Oliver Wendell Holmes, medic și scriitor american
1810: Juan Bautista Alberdi, scriitor argentinian
1844 – Edward Carpenter, poet englez
1891: Mihail Cehov, actor, regizor și scriitor rus
1891 – Marquis James, scriitor, jurnalist american
1920: Ray Bradbury, scriitor american
1938 – Angela Huth, scriitor, jurnalist englez
1952 – Karen Hesse, poet, scriitor american
Aniversări:
1749: Johann Wolfgang von Goethe, scriitor german
1814 – Sheridan Le Fanu, scriitor irlandez
1828 (S.V.): Lev Tolstoi, scriitor rus
1896 – Firaq Gorakhpuri, scriitor, poet, critic indian
1899 – Andrei Platonov, scriitor, poet rus
1916 – Jack Vance, scriitor american
1917: Horia Lovinescu, dramaturg român
1939: Rodica Ojog-Brașoveanu, scriitoare română
1948 – Vonda N. McIntyre, scriitor american
1950: Radu Negrescu-Suțu, scriitor
1952 – Rita Dove, scriitor, poet american
Aniversări:
1770: Georg Wilhelm Friedrich Hegel, filosof german
1824: Joseph Marlin, scriitor și jurnalist german originar din Transilvania
1856 – Ivan Franko, scriitor, poet ucrainean
1871: Theodore Dreiser, scriitor american
1896 – Kenji Miyazawa, scriitor, poet japonez
1904 – Norah Lofts, scriitor englez
1918: Leon Levițchi, lingvist, filolog, shakespearolog român
1924 – David Rowbotham, poet, jurnalist australian
1925 – Saiichi Maruya, scriitor, critic japonez
1928: Mircea Zaciu, critic și istoric literar român
1930: Zigu Ornea, critic literar român
1931: Sri Chinmoy, autor, artist, poet și lider spiritual indian
