Ziua Poeziei și inimile moarte
Astăzi este o zi când mulți oameni afirmă că iubesc Poezia. Ei spun că dintotdeauna au fost sensibili, apropiați de metaforele care pot schimba visele în aripi. Mă bucur când aud asta, dar îi cred foarte rar pe cei care spun că iubesc Poezia. Să îi privim pe cititorii de poezie. Cine sunt aceștia? Există o categorie de cititori, nu foarte mulți, care citesc enorm și știu care sunt ultimele cărți de poezie apărute în librării, cine a câștigat premiile naționale, unde și când se țin marile târguri de carte. Din păcate, astfel de cititori sunt rari, dar aceștia, atâția câți sunt, merită tot respectul, pentru că fără ei, Poezia ar suferi enorm. Poezia trebuie nu doar scrisă ci și citită, zi de zi, vis de vis, anotimp de anotimp. Mai există o categorie de ,,cititori’’, cei care admiră la nesfârșit poeții anilor 1800, 1900 și care de fapt, nu citesc poezie contemporană, poate cel mult leșinăturile aruncate pe rețelele de socializare de tot felul de ,,genii’’ pe care se poate studia zi de zi, efectul Dunning-Kruger. De ce au rămas, oamenii aceștia la poeziile scrise acum 50 ori 100 de ani? Răspunsul este unul singur: e vorba de limitare intelectuală și emoțională. Cum ar fi fost dacă Eminescu ar fi fost necitit de cei care au trăit în același timp cu el? Ce s-ar fi întâmplat dacă Nichita ar fi fost total necunoscut de cei din jurul său? Ei bine, în zilele noastre, situația stă cam așa: ,,marii iubitori ’’ de poezie țin în față ca pe un scut numele poeților de altădată, nume care astăzi sunt considerate a fi mari. De citit, nu citesc mai nimic, așa zisa lectură a lor e de fapt constituită din ceea ce au învățat la școală. Practic aceștia laudă poeții despre care au învățat că sunt valoroși și atât. Cum poate cineva afirma că iubește poezia românească, dacă nu cunoaște și nu a citit poezie românească scrisă după revoluție? Mulți ,,cunoscători’’ în ale literaturii afirmă că nu există poeți contemporani care să merite a fi citiți, dar asta e o tâmpenie născocită de habariștii cu aere de erudiți facebook-cieni. Există poeți români contemporani absolut remarcabili, există poezie românească de o mare frumusețe. Faptul că oamenii găsesc mai greu drumul către raftul cu cărți de poezie este regretabil. Uneori, văd pe rețelele de socializare, cum ,,autori’’ lipsiți total de talent ,,ouă’’câte un text imbecil și sute de ,,iubitori’’ ai poeziei se manifestă admirativ în jurul catastrofei rimate ori ba. Mulți dintre cei care și azi, de Ziua Poeziei laudă texte lipsite de valoare sunt și ,,fanii’’ poeților care au trăit acum o groază de timp. Sunt de fapt oameni defazați, rămași într-un timp al ,,coborârii în jos’’ și al ,,sărutatului de talpă’’. Sunt inimi moarte care nu pot sărbători Ziua Poeziei pentru că nu au cum simți fiorul, vibrația, tremurul sacru.
Poezia are locul ei, departe de Labirint. Vor veni și zile mai bune. Curând. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-21 Martie/2019