Sesiune de autografe cu Iisus Hristos Pantocrator și o lebădă chioară
În vremea tinereții mele, se petreceau multe nedreptăți. Un exemplu: comuniștii nu doreau sub nicio formă organizarea de sesiuni de autografe, unde orice individ ( talentat ori pocnit în cap cu tigaia orgoliului) să împartă omenirii iscălitura sa buburuzoasă. Imaginați-vă câți tovarăși agramați ai epocii de ciudățoasă amintire au suferit și au plâns în biblioteci privind la cititorii interesați doar de literatura pură. Totuși, ,,Revoluția’’ a produs efecte și în cultură,iar grație economiei de piață( a se citi greață sau ceață, în funcție de zodie, please), egalitatea de șanse ne-a ,,ghinecuvântat’’ cu autori noi, unii atât de talentați încât doar simpla lor prezență în incinta unui lăcaș de cultură transformă fotografiile de epocă în păsări stimfaliene. Desigur, orice om care cunoaște ,,mersul’’ literaturii române contemporane știe că există o delimitare clară între scriitori. Practic, marea masă de lăudători ce se învârte în jurul târgurilor de carte precum babele care se târâie în genunchi în preajma mănăstirilor ortodoxe, e formată din autori nebăgați în seamă de critica literară . Numele lor nu apar în revistele de literatură cu adevărat importante, iar după ce nu vor mai participa la evenimente, vor fi imediat uitați și niciodată pomeniți . E adevărat, adeseori la aceste manifestări sunt invitați și unii dintre marii scriitori contemporani, dar asta e altceva.
Ok, să ne întoarcem la Romburacii noștri. În ultima vreme, întâlnesc tot mai mulți oameni care îmi spun: ,, a fost tare faină cartea cutare, nu mai citisem o carte de doi ani’’. ,,Da, de ce?, întreb pe fiecare dintre ei’’. Răspunsurile sunt mereu aceleași: ,,Nu am avut timp și mi s-a acrit după ce am citit porcăriile lui x ori y’’. Evident, oamenii mint. Au timp de bere, ascultă toate melodiile imbecile ale lumii, vorbesc la telefon până le fată mâța vecinului în pat și stau pe facebook destul de mult, așa că e greu de crezut că nu se pot citi două-trei pagini de carte pe zi. Cât despre cum scrie domnul x sau domnișoara y, asta e chiar o tâmpenie. Suntem contemporani cu prozatori, poeți și critici literari absolut geniali. Le spun mereu: ,,ești contemporan cu Buzura, Breban, Manolescu, Negrici, Cărtărescu,Mureșan etc…, i-ai citit?. Ai de unde alege, e plin autori foarte-foarte talentați’’. Nu avem deloc o literatură contemporană săracă, dimpotrivă.
Să ne întoarcem oleacă la târgurile de carte. Citeam într-un program al unui târg de carte că va avea loc o sesiune de autografe la care vor participa autorii unei edituri. Sunt curios dacă scriitorii în cauză ( deloc cunoscuți , doar activi pe facebook că acolo e raiul like-urilor și comentariilor grețoase) au avut un tiraj mai mare de 100 de cărți și dacă până la ora când vor fi gata de dat autografe au reușit să vândă prin librării ( virtuale ori ba) măcar 30 de exemplare din prețioasa lor operă. Pe scenă, va urca, se pare, Iisus Hristos Pantocrator care va rosti cuvintele magice: agramatism, banalitate, maci pentru toată omenirea. Apoi, lumea se va buluci în jurul tarabei de cărți și într-un moment de intensitate greu de descris, o lebădă chioară va spune :,,Cumpăr eu!’’. Iisus se va ridica și va întreba: ,,Ce vrei să cumperi?’’ Lebăda chioară nu va răspunde. Emoția e prea mare. Și e și vară. E cald. Prea cald. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-13 August/2017