Pornesc de lângă cioata vișinului bătrân
Miroase a fum
Ca să îmi treacă de urât fredonez primele acorduri
Ale cântecului ,,the man who sold the world’’
Pe tălpile bocancilor se lipesc bucăți de ziare
Arse pe margini
Drumul e greu în jurul meu statuile putrezesc
diavolul ridică moschei salafisme și bordeluri
În care se vând femei neîncepute și mere caramelizate
Am ajuns în oradour-sur-glane
Aici rugăciunea este un exercițiu demodat
Carnea oamenilor morți își schimbă prețul de referință
La fiecare bătaie de inimă părăsită
Intru în casa ioanei
Buon giovedi îmi spune o femeie care spală pereții
Mă bucur că te văd
Ioana te așteaptă învelită în folii termice
Are buzele cusute și unghiile vopsite cu sânge de orfan
Mulțumesc și deschid o ușă cenușie
Mă așez lângă patul ioanei
Nu ne privim nu ne strângem gemetele
În vise caduce
șoptesc cuvinte neînsemnate
miros a fum
îmbrățișarea noastră e mai otrăvită
ca o lacrimă băută înainte
de orgasm
Eduard Dorneanu
Din volumul Sublimare-Editura Eikon
De ceva timp, mediocrii au pus stăpânire pe toate simbolurile românești. Îi vezi rânjind în fața camerelor de luat vederi, îi auzi gemând la radio, îi vezi cacofonind în reviste și ziare. La început au fost timizi, apoi s-au ridicat și s-au sprijinit unii pe alții până când au luat locul celor valoroși.Mediocrația se întinde asemeni unei ape otrăvite care se revarsă necontenit, alimentată de visele deșarte ale celor ce au descoperit că în România, o mână spală alte mii de mizerii și nimeni, absolut nimeni, nu se poate opune lacomiei celor născuți sub Zodia lui Midas.
Acum câteva zile, am citit despre decernarea unui premiu literar. Cei doi poeți care au câștigat premiul îmi erau total necunoscuți, și când spun necunoscuți, înseamnă că nici nu știam că ei existau pe această planetă. Curiozitatea m-a făcut să le caut cărțile premiate și grație unui amic, am intrat în posesia lor , foarte repede. Problemele , de abia acum încep. Cum ar trebui să arate o carte de poezie? Ce ar trebui să conțină? Hmm, măcar niște texte citibile, adică să nu îți fie rușine să le dai cuiva drept cadou. Să nu îți arate obrazul, un profesor de limba română. Să nu moară de râs un intelectual fin și să nu spună că ai luat-o razna . Ok, am luat cărțile și le-am deschis. Eram în Fălticeni, în parc. Nu am putut trece de pagina 6, la niciuna dintre cele două cărți. Nu are rost să analizez pe text, cărțile conțin texte care îți blochează creierul și nu îți permit să întorci o nouă pagină. E ca și cum ai sta în grajdul lui Augias și o babă de 100 de ani ar dansa la bară sau ca și cum ai merge la un film erotic și după ce te așezi pe scaun cineva îți acoperă ochii și urechile. Repet, nu am putut trece de pagina 6, poemele sau ce or fi fost alea, erau cumplite, de necitit, de neprivit. Cum și de ce au primit Premiul beep? Nu știu, dar nu am putut să le duc acasă, la Mălini. Le-am lăsat acolo, în parc, pe bancă, și am plecat trist deoarece iubesc Poezia din toată inima, iar ceea ce se întâmplă în zilele noastre, când oameni limitați emoțional și intelectual primesc premii foarte importante e peste puterea mea de înțelegere. După un timp, am aflat și numele celor din juriu. Am căutat pe net poezii scrise de unii dintre cei aflați în juriu și mi-am făcut imediat cruce cu limba. Aceeași poveste, aceeași lipsă de Lumină, de substanță, de talent. Cum s-a ajuns aici? Cum s-a ajuns ca mediocrilor să nu le mai ajungă lansările de carte și cronicile din reviste și să își dorească premii considerate foarte importante? Ei bine, era de așteptat. Acum, nimeni nu le mai poate spune că sunt niște neica nimeni cu aere de poeți neînțeleși. Ei sunt deja câștigătorii Premiului beep. Desigur, asta nu va conta. Poeziile lor sunt moarte, iar ecou nu vor avea. Vor trăi un timp din laude și like-uri. Apoi, vor apărea alți flămânzi care se vor acoperi de gloria mămăligoasă a marilor premii.
Poezia nu va fi rănită. Ea nu îi va recunoaște în veci pe domnii premianți. Poezia se scrie cu umilință și dragoste. Nesfârșită umilință. Infinită Dragoste . . .
Evenimente
1544: Filip Moldoveanul a tipărit la Sibiu „Catehismul românesc”, prima carte tipărită în limba română.
Aniversări
1714 : Marc René, marquis de Montalembert, scriitor francez(d. 1800)
1821 : Mary Baker Eddy, scriitor american (d. 1910)
1872: Dimitrie Anghel, scriitor român (d. 1914)
1889 : Arthur Bowie Chrisman, scriitor american (d. 1953)
1929 : Sheri S. Tepper, poet, prozator american
1943: Reinaldo Arenas, scriitor cubanez
1945: Virgil Tănase, scriitor român
Evenimente
1582: A apărut „Palia de la Orăștie“ – prima traducere românească a vechilor cărți biblice „Geneza“ și „Exodul“, tipărită la Orăștie de meșterul-tipograf Șerban, fiul diaconului Coresi, și diaconul Marian. Este un prețios document lingvistic mai ales datorită încercărilor de unificare a limbii prin evitarea regionalismelor. Traducerea, chiar parțială a Bibliei, demonstra posibilitățile de expresie ale limbii române și capacitatea ei de a fi limbă de cultură.
Aniversări
1454: Poliziano, poet italian (d. 1494)
1743: Gavrila Derjavin, poet rus (d. 1816)
1816: Arthur de Gobineau, aristocrat, om de litere francez (d. 1882)
1824: Károly Ács (cel bătrân), scriitor, poet și traducător maghiar (d. 1894)
1916: Natalia Ginzburg, scriitoare italiană (d. 1991)
Aniversări
1561: Luis de Góngora, poet spaniol și dramaturg (d. 1627)
1723: Jean-François Marmontel, poet francez (d. 1799)
1846: Léon Bloy, scriitor francez (d. 1917)
1888: Carl Schmitt, filozof german (d. 1985)
1926: Pierre de Boisdeffre, istoric, diplomat și critic literar francez (d. 2002)
1930: Harold Bloom, teoretician de literatură american și critic
1946: Matei Cazacu, scriitor român
Aniversări
1829: Ignacio Mariscal, scriitor și diplomat mexican (d. 1910)
1889: Jean Cocteau, scriitor francez (d. 1963)
1899:Marcel Arland, romancier, critic literar și jurnalist francez (d. 1986)
1904: Harold Acton, scriitor american (d. 1994)
1931: Alexandru Oprea, istoric și critic literar român (d. 1983)
1935:John Gilmore, scriitor american
AUTOR: Eduard Dorneanu
ANUL APARIŢIEI: 2018
ISBN: 978-606-711-858-2
NR. PAGINI: 152
FORMAT: 13×20
Editura Eikon
Tehnoredactor: Mihăiță Stroe
Editor: Valentin Ajder
Foto coperta 1 : Ruxandra Anton
„O însoțesc pe mama până la poarta dinspre drum, apoi ea iese în șosea și merge preț de o rugăciune blândă către ulița care duce la biserica satului. Nu există imagine mai sfântă ca aceea a unei mame care merge la sfântul locaș. În spatele mamei, Lumina curăță de pași drumurile satului. Îngerul de pază o urmează la o distanță de șaisprezece bătăi de inimă. O privesc cu drag. Ca pe singura ființă care poate deschide porțile Cerului.
Drumul de Credință al mamei continuă. Sub Lumina Celui Veșnic Viu. În cel mai frumos loc din Univers. La Mălini…”
Eduard Dorneanu