,,Izvorul zidit” de Ruxandra Anton
Ruxandra ANTON,
Izvorul zidit,
Coperta şi desenele autoarei,
Editura Cronica, Iaşi, 2004, 68 de pagini.
Referințe critice:
Liviu Antonesei: ,,O poetă foarte bună care iese în lume în haine de sărbătoare şi nu pot decît s-o felicit şi să felicit editura că şi-au putut permite acest „lux” neobişnuit astăzi”. Cartea nu este o culegere de poeme, ci o construcţie bine gîndită, iar cele două părţi – Zbor într-o colivie de lux şi Cel ce ştie totul despre picătura de cerneală, cel de-al doilea în versuri ample, ca şi de poeme în proză, alcătuiesc un impecabil diptic.
Horia Gârbea: ,,Poeta din Galati, care s-a afirmat pina acum si drept un redutabil cronicar teatral, debuteaza destul de tirziu, dar cu atit mai meritoriu in editura ieseana a lui Valeriu Stancu. Nu doar cu poeme, ci si cu reproduceri color ale unor lucrari plastice rafinate. Volumul cuprinde doua cicluri lirice foarte diferite. Prima parte este compusa din poeme abstracte, expresia unei puternice interiorizari, texte mai curind amare, severe, care cenzureaza emotia. Al doilea segment este alcatuit din poeme in proza sau poate eseuri lirice, de mai mare intindere, unitare stilistic si care impresioneaza prin scenariile fantastice pe care le schitează”.
Amalia Voicu:
,,Nu stim daca poeta a citit sau nu pe Seferis, însa dictiunea sa se aseamana uimitor cu a grecului. „Raneste cu ranile tale somnul lui/ si nemiscarea îti este calauza,/ sa poti sapa în vijelia unui alt înteles,/ cum îmblînzesti salbataciunea soarelui, la amiaza” ( Îmblînzirea nevazutului ); „ceea ce este fara de moarte în tine, tu esti” – „umblam de-a lungul mortii, oricum”, si un vers precum „Stiam ca am ajuns în adînc” ne aduce aminte de „Meíname sto bithó” – „Tot în adînc avem salas”.
