Tristețea a înlocuit discursul cartezian al domnului
Cu un anotimp ploios
Visele ne pălmuiesc sufletele scindate
Sub maceta diavolului
Nu pot cere armistițiu sentimental
Caut spații închise în trupul ioanei
Nuditatea ei este acoperită de vulgaritate gregară
Formată din nori cumulonimbus și umbre termopiliene
Ultima rană cere ideație și blasfemie parfumată
In hoc signo vinces spune diavolul
nu lăsa lama sabiei în uterul ioanei
merde alors răspund contrariat am pieptul stropit de albastru
mai stau o respirație înfipt în cerul umed
nu îmi aminti de visele care pălmuiesc sufletele scindate
in hoc signo vinces repetă diavolul
sacră e lama sabiei tale eduard
și râul desfrânat care îți cântă numele
eduard
eduard
eduard
Aniversări:
1823: Antônio Gonçalves Dias, poet brazilian
1845: Abai Kunanbaev, scriitor cazac
1877 – Frank Marshall, scriitor american
1878: Alfred Döblin, scriitor și medic german
1884: Panait Istrati (Gherasim Istrate), scriitor român
1898: Tadeusz Dołęga-Mostowicz, jurnalist și scriitor polonez
1903 – Ward Moore,scriitor american
1912: Jorge Amado, scriitor brazilian
1924 – Nancy Buckingham,scriitor englez
1927: Barbu Cioculescu, poet, memorialist și publicist român
1937: Dan Laurențiu (Laurențiu Ciobanu), poet și eseist român
1938 – Tony Ross,scriitor englez
1942: Nicolae Prelipceanu, poet și jurnalist român
1952: Jerzy Pilch, scriitor polonez
1962: Horia Gârbea, scriitor român
1962: Suzanne Collins, autoare americană
1963: Moses Isegawa, scriitor ugandez
1969: Ioana Drăgan, prozatoare română
1972 – Jake Adam York, poet american
Aniversări:
1640 – Amalia Catharina,poet german
1790 – Ferenc Kölcsey, poet, critic maghiar
1807 – Emilie Flygare-Carlén, scriitor suedez
1809: Alfred Tennyson, poet britanic
1856 – Thomas Anstey Guthrie, scriitor, jurnalist englez
1875: Constantin Giurescu, istoric și istoriograf român
1901: Nina Berberova, scriitoare
1902: Sașa Pană, scriitor român
1922 – Gertrude Himmelfarb, scriitor, istoric, academician american
1931: Paul Anghel, prozator, eseist și dramaturg român
1950 – Sarah Dunant,scriitor, critic englez
1951 – Randy Shilts, scriitor, jurnalist american
1952: Jostein Gaarder, scriitor norvegian
1964: Klaus Ebner, scriitor austriac
Joi 11 August
18.00 – 18.30 EDITURA EIKON – spațiul de evenimente
Lansări de carte: „CAVALERISM, PASIUNE, FANATISM. O istorie
politică și culturală a Franței secolului al XVI-lea” și „MISTERUL DON
JUAN. O iubire în Secolul de Aur”, de Corneliu Șenchea; „Gardă pentru
Fuhrer. Divizia „Leibstandarte-SS Adolf Hitler”, de Adrian Dragoș Defta
Invitați: Christian Crăciun, Adrian Dragoș Defta
Moderator: Valentin Ajder
20.00 – 20.30 EDITURA EIKON – spațiul de evenimente
Lansarea volumelor: „O antropologie mistică. Introducere în gândirea
Părintelui Stăniloae”, de Sandu Frunză; „Adevăratul Cioran”, de Calinic
Argeșeanul; „În dialog. Studii de filosofie creștină, teologie politică și istoria
religiei”, de Ion Cordoneanu
Invitați: Diac. Lect. Univ. Dr. Ioan Dura, Christian Crăciun, Leonard
Oprea
Moderator: Valentin Ajder
21.00 – 22.00 EDITURA EIKON – spațiul de evenimente
Lansări de carte: „Petru Ursache, Omul bun al culturii românești: Apaos”,
ediție îngrijită de Magda Ursache; „Petru Ursache”, monografie, de Iordan
Datcu
Prezintă: Christian Crăciun, Valentin Ajder
Lansarea volumelor: „Când vin vulturii” și „Întoarcerea lupilor”, de Hans
Bergel; „Clipa de grație”, de Mihaela Malea Stroe
Prezintă: Christian Crăciun, Valentin Ajder
22.00 – 22.30 EDITURA EIKON – spațiul de evenimente
Lansare de carte și recital poetic: „Vise presate”, de Decebal N. Todăriță;
„Ierburi cât casa, nimic altceva”, de Viorel Lică; „Orașul cu gropi în obraz”,
de Alexandra Bodnaru; „Ce n-a pictat Matisse”, de Ioana Andrada Tudorie
Vineri, 12 august
18.30 – 19.00 EDITURA EIKON – spațiul de evenimente
Lansare de carte: „Mituri și simboluri biblice în poezia românească
neomodernistă”, de Daniela Varvara; „Ziua Fiului Omului”, versuri, antologie
de autor, de Dan Damaschin
Invitați: Vasile Spiridon, Daniela Varvara
Moderator: Valentin Ajder
19.00 – 19.30 EDITURA EIKON – spațiul de evenimente
Lansare de carte: „Timpul splendorii”, de Andreea Nanu; „Migrații”, de
Laurențiu Orășanu (roman)
Prezintă: Christian Crăciun, Valentin Ajder
21.00 – 22.00 EDITURA EIKON – spațiul de evenimente
Lansare de carte: „Secretele machiajului de mireasă”, de Corina Tudor
Invitați: Camelia Tugearu, Adelina Tocitu, Corina Tudor
Moderator: Valentin Ajder
22.00 – 23.00 EDITURA EIKON – spațiul de evenimente
Lansarea volumelor: „Tentația politicului – reflecții conservatoare după
sfârșitul istoriei”, de Horia Ciurtin; „MITTELEUROPA – O
încercare de a defini Europa Centrală”, de Ionel Bota
Recital poetic: „Ziua Fiului Omului”, versuri, antologie de autor, de Dan
Damaschin;
„Adio, dar rămân cu tine!”, de Anton Jurebie; „Ereticul răstignit”,
versuri, de Nicolae Adam;
„Călcâiul de pâine”, de Adrian Tarța
Sâmbătă 13 august
21.00 – 23.00 EDITURA EIKON – spațiul de evenimente
Lansarea volumelor: „Plotin: despre frumos”, traducere din greacă și
interpretare de Dan Tomuleț; „Spiritualismul rus în secolul XX”, de Ivan
Ivlampie
Prezintă: Christian Crăciun, Valentin Ajder
Lansarea volumelor: „Cetăţi medievale din sudul Transilvaniei – Zece trasee
culturale”, de Arne Franke, traducere de Simona Mihalache; „Inelul
Domniței Catrina”, roman istoric, de Iulia Cubleșan; „Țărăncuța de la
Dunăre”, roman, de Felicia Truffier; „Mălini”, de Eduard Dorneanu
Prezintă: Christian Crăciun, Valentin Ajder
Lansarea volumelor: „Frontul de acasă – Propagandă, atitudini și curente de
opinie în România primului război mondial”, de Radu Tudorancea; Estetica
(vol. I), de Edgar Papu; „Just keep going”, de Mihaela Pappu
Prezintă: Valentin Ajder și invitații săi
Lansarea volumelor 3 și 4 din colecția „Arhiva Rugului Aprins”, coordonată
de Marius Vasileanu: „De la Antim la Pocrov – Mărturii”, de Vasile
Vasilachi; „Comentarii la Evanghelia după Ioan”, de Ștefan Todirașcu,
prefață de Horia Ion Groza; „Chipul rugului aprins”, de Carmen Ciornea
Prezintă: Christian Crăciun, Valentin Ajder
Lansări de carte: „Dincolo de aşteptare. Dialog în larg”, de Monica Pillat și
Radu Ciobanu;
„PĂRĂSESTE-MĂ!” de Magda Marin; „Un retuș… pentru un zâmbet”,
de Aurora Spasinovici
Prezintă: Christian Crăciun, Valentin Ajder
Lansare de carte si recital poetic: „Poemele regăsirii” și „Modern și
contemporan în plastica europeană”, de Ioan Roșca; „Apocrife”, de Cristi
Ardelean
Duminică 14 august
19.00 – 19.30 EDITURA EIKON – spațiul de evenimente
Lansarea volumelor: „Birlic – tăvălugul râsului eclatant, tordantă năvalnică
molipsitoare veselie la scenă, când la trap, când la galop…”, de Gaby
Michailescu; „Trixy Checais – Cartografia zborului”, de Gina Șerbănescu
Prezintă: Valentin Ajder și invitații săi
19.30 – 20.00 EDITURA EIKON – spaţiul de evenimente
Lansarea volumelor: „Mircea Eliade și misterul totalității”, de Bogdan Silion;
„Mircea Eliade – Itinerare labirintice”, de Mihaela Chiribău-Albu, prefață
de Vasile Spiridon; „Mircea Eliade – La marginea labirintului – corespondențe
între opera științifică și proza fantastică”, de Dorin David; „Intimitatea
spiritului”, de Nicoleta Dabija
Prezintă: Valentin Ajder și invitații săi
21.00 – 22.30 EDITURA EIKON – spațiul de evenimente
Lansare volumelor: „Cămașa de forță”, de Leonard Oprea, prefață de Gelu
Vlașin, postfață de Liviu Antonesei; „Trilogia lui Theophil Magus. Calea și
adevărul și viața”
Invitați: Christian Crăciun, Leonard Oprea
Moderator: Valentin Ajder
Lansare de carte: „Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine
română / The Encyclopedia of Noble Families of a Romanian Origin in
Maramureș County”, ediție îngrijită de Ion și Livia Piso, traducere în
engleză de Ligia Tomoiagă
Lansarea volumelor: „Mircea Vulcănescu – o microistorie a interbelicului
românesc”, de Ionuț Butoi; „România dincolo de trecut. Eseu despre
experiența servituții”, de Mihai Gheorghiu; „Pavese, omul jignit”, de Vianu
Mureșan; „Lectio incerta”, cronici literare, de Christian Crăciun; „Fernando
Pessoa” (o cvasi autobiografie), de José Paulo Cavalcanti Filho, traducere din
portugheză de: Simina Popa, Corina Nuțu, Veronica Manole, Iolanda Vasile,
ediție îngrijită de Dinu Flămând
Prezintă: Christian Crăciun, Valentin Ajder
Pisicile pufoasa și tori aleargă în jurul unei nectarine
poate fi o joacă sau un ritual inventat în timpul domniei împăratului valens
ce imagine toxică spune ioana
alergarea în jurul unui sâmbure învelit în carne vegetală
este asemeni asaltului asupra unei inimi inexpugnabile
acoperită cu vin albastru și frunze de coca
dar tori aleargă uite aleargă mereu
nu îi pasă de razele gri-fierbinţi ce trec pe sub barierele umbrelor
şi întind capcane termice
și pufoasa aleargă spun eu
cât de norocoase pot fi fructele neatinse de dinți și de limbă
fructele acelea pe care oamenii le privesc îmbrățișați
sângerând alb unul în celălalt
ca într-un ritual inventat în timpul domniei împăratului valens
nu-i așa ioana
spune tu.
Îngerii Domnului sapă tranşee în cimitirul satului. Fiecare lovitură de cazma este însoţită de un ţipăt. Cel mai tare ţipă cei înmormântaţi în apropierea treptelor bisericii. Ei au fost puternici, bogaţi, mândri. Au avut bani şi au prins loc de veci în faţă. Crucile lor se ridică deasupra tuturor celorlalte. Îngerii sapă. Morţii ţipă. Fără oprire. Cei mai tăcuţi sunt sinucigaşii şi oamenii cu morminte modeste. Vocile lor de abia se aud. Lumânările stinse se aprind pentru o clipă şi ard doar atât cât cineva să îşi poată aminti numele celor plecaţi fără lumină. Îngerii sapă tranşee în argila cimitirului. Clopotele au încremenit. Nu plânge nimeni. Nimeni.
Flăcările aragazului ucrainean scot fum. Flacăra albastră se micşorează şi dispare. În bucătărie miroase ca în atelierul lui Hefaistos din insula Lemnos. Butelia este goală şi trebuie neapărat schimbată. Am de ales: o pot schimba la Tudoran, la Buteseacă sau la Căpiţă. Mai sunt şi alţi consăteni care au rastele de butelii dar sunt prea departe de casa mea. Aleg să o schimb la Buteseacă. Intru în curtea familiei Buteseacă. Rastelul are două rânduri de butelii de culoarea albastră sau gri. Majoritate buteliilor sunt pline de găinaţ şi de rugină. În spatele lor este legat un câine uriaş căruia îi curg balele. Dacă ar scăpa din lanţ doar cu o grenadă l-aş putea pune la pământ.
-68 de lei costă, îmi spune Nuţulica Buteseacă.
Plătesc. Aleg întotdeauna butelii albastre. Nu sunt superstiţios, dar în alte locuri buteliile gri sau verzi nu sunt primite. Butelia este grea. O agit. Aşa verific dacă nu are în ea apă. Mă întorc acasă cu prada metalică.
-Vezi să nu o strângi prea tare, îmi spune mama.
Ceasul buteliei are cheia încorporată. Nu e greu de strâns. Îmi amintesc de tata. El folosea o cheie uriaşă, nepotrivită. Se chinuia mult până reuşea să monteze ceasul şi cordonul buteliei.
Pe vremea când tatăl meu era printre noi iar cei patru meri altoiţi nu se uscaseră îmi plăcea să ascult şoaptele livezii stând pe trunchiul de brad. Eram un copil care iubea culorile, vântul şi păsările. Tata stătea pe un taburet din lemn de vişin. Era îmbrăcat cu raiaţi cafenii şi cămaşă albă. Se mişca greu dintr-un loc în altul. Vorbea greu. S-a mai purtat pe picioare doi ani, apoi a paralizat. Cinci ani nu a vorbit, nu s-a mişcat. De la o sută douăzeci de kilograme, a ajuns la patruzeci.
Viaţa a fost aspră cu el.
Stăteam în livadă sub meri. Tata tăia merele culese în felii.
-Facem compot.Ce bun o să fie la iarnă, se lauda singur.
Un fruct a căzut din măr în capul meu. Am ţipat. Merele erau mari şi foarte tari.
-Cere de pomană careva dintre Dorneni, a spus mama. Să dai cuiva ceva de pomană.
-De ce?
-Morţii cer. Cum de ce? Aşa o să faci şi după ce o să murim noi? Nu o să ne dai nimic de pomană?
-Mi-a căzut un măr în cap. Ce legătură au morţii cu asta ?
Mama nu mi-a mai răspuns. Lumea satului este plină de superstiţii.
-O să îţi povestesc cum bunicul tău s-a luptat cu dracul, mi-a spus tata.
-Niculai, nu îi spune băiatului din astea, s-a supărat mama.
-Ba îi spun. Mie mi-a spus tatăl meu ce a păţit, iar Eduard trebuie să afle şi el. Vrei să afle, Eduard ?
-Vreauu, am răspuns eu bucuros sub privirile mânioase ale mamei.
-Bine. Ascultă, atunci. Bunicul tău, Vasile Dorneanu se întorcea din cărăuşie cu căruţa. Era imediat după război. Noaptea locurile rele erau bântuite de sufletele celor morţi în luptele din anii ’40. Căruţele veneau dinspre Fălticeni. Erau trei oameni din Mălini: Vasile Dorneanu, unu’ de-a lui Cojocea din Suha şi un alt om care stă tocmai în capătul satului Văleni. Nu îmi mai amintesc cum a spus că îl chema. După ce au făcut stânga la Cornu Luncii, au ajuns la Podul Moldovei. Prima căruţă care a intrat pe pod a fost a bunicului tău, apoi a lui Cojocea şi ultima a omului din Văleni. Era noapte cu lună plină şi se auzea cum curgea Moldova. La jumătatea podului, un om cu o traistă în spate a strigat bunicului tău să îl lase să se suie în căruţă. Bunicul tău nu a vrut şi omul acela ciudat s-a urcat singur din mers şi s-a aşezat în fundul căruţei pe un balot de paie. Vasile Dorneanu a oprit căruţa şi s-a dat jos. Nu ştiu ce a văzut dar l-a prins pe om de după mijloc şi l-a aruncat peste parapetul podului, în apa Moldovei. Ceilalţi doi căruţaşi au jurat că au văzut cum în urma ,,omului” au ieşit flăcări. Ăla era un diavol, Eduard, aşa să ştii. Şi bunicului tău i s-a dus vorba că a omorât pe dracu’.
Atunci nu m-a convins tata. Acum îl cred din toată inima şi îmi pare rău că nu am ştiut să îi mulţumesc pentru sufletul pe care îl punea în fiecare povestire în care evoca pe cei din familia mea: pe frumoasa Ruxandra, pe Ilie, pe Andrei, pe bunica Maria.
Tata a murit în data de 7 august 1984, după o lungă şi îngrozitoare suferinţă ( aşa cum am mai scris-a fost paralizat total în ultimii cinci ani din viaţă). Îmi amintesc ultimele lui clipe de viaţă. Începuse să horcăie. Mama m-a chemat să stau lângă el şi a fugit să-i aducă pe vecini. Am aprins lumânarea din borcanul de sticlă. Ne-am privit în ochi câteva minute, apoi îngerul de pază a plecat cu sufletul lui pentru a se închina Domnului, dincolo de albastru. Pentru tatăl meu, moartea a fost o binecuvântare. Durerea a aprins lumânări, a copt colaci şi a adus praporii în curtea familiei mele. Dar pentru tata, moartea a fost o binecuvântare. Eu ştiu.
-Ai strâns bine butelia?, mă întreabă mama. Eşti cu mintea în altă parte. Ai strâns-o sau nu?
-Am strâns-o, mamă.Am strâns-o.
Mormântul tatălui meu este modest. Nu are criptă, nici lanţ nichelat, nici felinar din fier. Nu are cruce uriaşă de marmură şi nici litere aurite. La capul tatălui meu este o cruce din fier negru, pe care eu i-am scris cu mâna tremurândă numele.
Îngerii sapă tranşee în cimitirul satului. Morţii ţipă. Clopotele au încremenit. Nu plânge nimeni. Nimeni.
Aniversări:
1813: Ivar Aasen, poet norvegian
1850: Guy de Maupassant, scriitor francez
1880 – Ruth Sawyer, scriitor american
1889: Conrad Aiken, scriitor american
1916 – Peter Viereck, poet american
1922: Marin Preda, scriitor român
1960 – David Baldacci, scriitor american
Pietrele prundului strălucesc ca ochii copiilor înainte de rugăciunea de seară. Suha murmură blesteme şi incantaţii. Dumnezeu aruncă punte între mine şi El. Icoanele sfinţilor-copii curg la vale. Apele au grijă de ele. Icoanele nu se lovesc de pietre, nu se agaţă de rădăcinile copacilor. Imaginile sfinţilor se mişcă. Dumnezeu le priveşte liniştit şi aşteaptă primul meu pas. Puntea este îngustă. Icoanele curg necontenit pe sub ea.
Ajung la locul numit ,,La răchiţi”. Aici apele Suhăi formează un cerc mare şi adânc, un ştiolbon cum îi spun oamenii locului. Sub mal e plin de peşte: clean, mreană, boişteni. Pe mal creşte iarbă sălbatică, ţepoasă. Cele câteva răchite strâmbe dau numele acestui loc. În scorbura uneia dintre ele păstrez câteva amintiri din copilărie: un briceag, un pachet de cărţi de joc, un pachet de ţigări gol, creioane şi alte mărunţişuri. Au trecut treizeci şi şapte de ani de când am ascuns aceste lucruri în scorbură. Nimeni nu le-a găsit. Nimeni nu mi le-a luat. Acum o să las un bănuţ auriu de cinci bani. Îmi este drag acest loc. Foarte drag.
Îmi amintesc. Era vara anului 1976. Locul era împânzit de copii şi tineri. Mi-i amintesc: Brebu Bălănică ( era mai mare ca mine, a murit la numai treizeci şi ceva de ani), Pituş Cană , Vasil Mocuţă, verii lui Vasil, Ceprică, Robert, Mărcuşel, Mai erau şi Linel, Silvestru Cotoran şi Gaie Ţurlache. Pescuiam la râmă. Apele erau tulburi şi nu reuşeam decât să ne agăţăm cârligele de tot felul de lemne aduse de apă. Linel se plângea de faptul că el nu a prins niciodată un peşte. Fratele lui, Silvestru încerca să îl ajute în fel şi chip. Peştele nu trăgea. Ceilalţi puşti nu îşi pierdeau răbdarea. Aveam pregătite borcane de sticlă cu apă proaspătă în care să depozităm eventualele capturi. Orele treceau greu. Noi toţi aşteptam. Una din plutele undiţelor lui Silvestru a intrat sub apă.
-Repede, Linel! Ţine de undiţă a strigat Silvestru.
-Da, ţin, a răspuns Linel.
-Trage acum!
Linel a scos de sub luciul apei un mic peştişor, un porcuşor.
-Hihihihihi, a început Linel să se bucure zgomotos. Primul meu peşte. Hihihihi.
-Ba nu e prins de tine, a spus Pituş. L-a prins Silvestru. Nu te mai da mare.
-Nu e prins de tine, a sărit cu gura şi Gaie.
Linel continua să râdă. După câteva minute peştele a murit.
-De ce a murit?, a întrebat Linel cu ochii în lacrimi pe fratele său.
– Nu a mai avut aer. Lasă că prinzi altul.
– Linel, nu mai faci hihihi?, l-a ironizat Ceprică.
Linel a plecat cu fratele lui, iar noi am rămas să pescuim în continuare. Nimeni nu a mai prins nimic. Peştele nu voia cu nici un chip să muşte nada. Şi totuşi la un moment dat îl aud pe Pituş ţipând:
-Bă, veniţi încoa’. Ce dracu’ e ăsta? E peşte? Aşa mare?
La un metru de mal, într-un loc unde se putea vedea prin pânza apei apăruse un clean de o dimensiune neobişnuită. Nu era chiar uriaş, nu cântărea nu ştiu câte kilograme, dar nu mai văzusem niciodată un peşte atât de mare în apele Suhăi.
-Bă, tăceţi din gură că eu intru să îl prind cu mâna, ne-a zis Brebu.
-Mi-l dai mie?, s-a rugat Pituş. Îţi dau 10 lei. Îţi cumperi trei pachete de ,,Carpaţi” cu banii ăştia.
-Ai 10 lei?
-Am. Uite, ia.
Pituş a scos din buzunar o bacnotă mototolită.
-Gata, băi. Dacă îl prind îţi dau peştele şi tu dai banii.
-Da.
-Acuma linişte ca să pot intra după el.
Brebu a intrat în apă. Câteva minute nu s-a mişcat, apoi cu un singur gest a prins peştele de sub burtă şi l-a aruncat pe mal.
-E un clean uriaş, am auzit pe cineva strigând.
-Prindeţi-l băi că sare înapoi în apă, a strigat Brebu.
Toată puştimea a participat la imobilizarea cleanului. Fiecare dintre noi visa să prindă un astfel de exemplar.
-Na, banii, a spus Pituş. Eu iau peştele.
-Nu ţi-l mai dau, a răspuns Brebu.
-Dă-mi-l băi că ai promis.
Pituş a început să plângă. Copiii şi-au strâns undiţele. Nu mai avea niciun rost să mai stăm într-un loc unde peştele nu muşcă nada.
-Băi, dă-mi peştele că ai promis, continua Pituş.
-Nu îl dau, băi răspundea Brebu.
-Îţi mai dau cinci lei.
-Degeaba. Nu ţi-l dau.
A trecut mult timp de atunci. Brebu a murit tânăr. Pituş a prins peşti mult mai mari decât cleanul pe care voia să îl cumpere. Locul a rămas neschimbat. Alţi copii vin acum la pescuit. Alte bucurii şi alte tristeţi răsună pe malurile Suhăi.
Pietrele prundului strălucesc ca ochii copiilor înainte de rugăciunea de seară. Dumnezeu pescuieşte icoane dincolo de puntea îngustă care ne separă tristeţea. Ne privim pe furiş. Suha murmură blesteme, incantaţii. Imaginile icoanelor se mişcă. Durerea este ca o piatră aruncată pe luciul apei. Ne privim pe furiş. Din nou.
Vântul mângâie umbrele îngenunchiate. Domnul adună lacrimile pietrificate ale îngerilor căzuţi. Albastrul cerului mi se lipeşte de trup ca o cămaşă nesusiană. Otrava pătrunde în rănile proaspete. Durerea îmi albeşte amintirile. Culoarea ochilor mei tulbură apele albastre ale sinucigaşelor. Domnul trece printre pomi. În urma Lui se sting focuri şi se aprind lumini efemere. Ne aşezăm pe trunchiul unui copac, spate în spate. Nu ne privim. Nu ne vorbim. Nu.
Cumpăr pâine. Pe etichetă scrie că e pâine neagră cu cartofi. Nu îmi place cum arată. Pâinea ar trebui să fie una dintre bucuriile lumii. Pâinea din ziua de astăzi este doar un aliment banal, adeseori inestetic.
În copilărie, unele dintre hainele mele miroseau a pâine proaspătă: tricoul alb cu mâneci cafenii, cămăşile albastru deschis, pulovărul albastru cu dungă roşie sau geaca neagră. La ,,Alimentara” din sat se aducea pentru comercializare foarte rar pâine. Uneori se putea cumpăra pâine rotundă intermediară adusă din Găineşti, franzele şi pâine împletită transportate din Fălticeni. Coada era uriaşă. Se strângeau şi câte trei sute de oameni din Mălini şi din satele învecinate. Şansa de a ajunge până în faţa celui care vindea pâine era minimă pentru mine. Şi totuşi exista o alternativă : oraşul. Cel mai apropiat oraş de Mălini este Fălticeni. Mama nu putea să meargă după cumpărături din cauza serviciului. Tata a mers un timp, dar în ultimii cinci ani din viaţa lui a stat la pat fără să se poată mişca sau vorbi. Eram elev de gimnaziu când am plecat prima dată să cumpăr pâine la oraş. Fălticeni mă fascina: visam îngheţatele la cupă, citronadele, alviţa, parcul, ecranul imens al cinematografului sau gazonul verde al stadionului. Tata mă dusese peste tot înainte de a se îmbolnăvi. Trebuia ca eu să ajung la oraş şi să fac aceleaşi cumpărături pe care el le făcea când era sănătos. Spre oraş se putea ajunge relativ uşor dacă te trezeai dimineaţa. La 4.30 ajungea în staţia Mălini autobuzul care se deplasa pe ruta Găineşti-Fălticeni. La ora 5 sosea şi autobuzul Văleni-Fălticeni. Ambele autobuze erau ticsite de navetişti, dar fiind două exista o şansă de a putea urca. La 6 sosea cel de-al doilea autobuz Văleni-Fălticeni. Acesta era plin de elevi navetişti, dar în perioada vacanţelor era aproape gol. Dacă nu reuşeam să urc în unul dintre cele trei autobuze mai aveam o şansă la ora 8.30 când soseau alte două autobuze dinspre Văleni şi Găineşti.
În oraş cunoşteam toate magazinele unde se vindea pâine. Uneori celor care locuiau la ţară li se dădea voie să cumpere cel mult patru pâini. Apoi doar două sau deloc. Pe mine nu mă întreba nimeni dacă locuiesc la sat şi puteam să cumpăr lejer patru pâini dintr-un singur loc. Şi în Fălticeni erau cozi la pâine. Luam magazinele la rând: magazinul de pe strada ,,2 grăniceri”, apoi magazinul de peste drum de complexul ,,Nada Florilor”, apoi ,,Alimentara” de pe strada ,,Maior Ioan” şi la sfârşit magazinul de pe strada,, Sucevii”’. Undeva trebuia să găsesc pâine, nu am venit niciodată acasă cu sacoşele goale. La unul dintre magazine era angajat ca gestionar Rică Chiselef , un consătean care se mutase la oraş. Când îl găseam la serviciu aveam ocazia de a cumpăra toată pâinea dintr-un singur loc. Omul nu îşi uitase vecinii, nu ignora nici măcar pe puştii satului. Tot de acolo cumpăram covrigi cu mac şi sare. Un covrig costa 1,25 lei, pâinea neagră era 4,25, cea împletită 4 sau 8 lei, iar franzelele 5 lei.
Marea problemă pentru mine era întoarcerea acasă. Fiind copil nu aveam nicio şansă de a urca în autobuzul de 14.30. Navetiştii se năpusteau şi îi dădeau la o parte pe toţi ceilalţi. Exista o singură alternativă: autostopul. Plecam la ieşirea din oraş şi aşteptam o maşină care se deplasa către Mălini. Poate o remorcă, poate o ambulanţă, rar un autoturism proprietate personală. Eram un copil vesel care ducea acasă două sacoşe cu pâine proaspătă. Printre pâini strecurasem ziare, reviste, cărţi, adevărate minunăţii imposibil de cumpărat în satul meu. Maşinile opreau. Oamenii mari ajungeau primii la portierele maşinii. Ei urcau, iar eu rămâneam. Ca să pot pleca şi eu către casă era necesar ca toţi oamenii mari să urce în maşinile de ocazie. Eram copil. Atunci am învăţat că aşteptarea nu este dureroasă, că trebuie să fii tare până la capăt îndiferent dacă deasupra ta se agită norii furtunii sau zăpezile sfârşitului de ianuarie. De obicei reuşeam să plec după vreo patru ore de aşteptat în caniculă sau în ploaie. Urcam în maşină şi strângeam la piept cele două sacoşe. Mirosul de pâine caldă se impregna în hainele mele. La plecarea din oraş priveam întotdeauna în oglinda retrovizoare a maşinii. Acolo vedeam pe Dumnezeu cum aleargă în spatele maşinii cu o pâine neagră în mâna stângă. Ştiam că va alerga după mine o viaţă întreagă. Ştiam.
Vântul mângâie umbrele îngenunchiate. Stau spate în spate cu Dumnezeu. Nu ne vorbim. Nu ne privim. Nu.
EDUARD DORNEANU
Din volumul ,,MĂLINI” ( Editura Eikon)
Autor : Eduard Dorneanu
COLECŢIA: ESEU ŞI CRITICĂ LITERARĂ, PROZĂ, POEZIE
ANUL APARIŢIEI: 2014
ISBN: 978-606-711-201-6
NR. PAGINI: 180
FORMAT: 13X20 cm
Editura Eikon
